palmele au început iar să îmi miroasă a portocale acre
a ger și a iasomie proaspătă, a hârtie veche și cerneală roșie
aș enumera toți scriitorii care au crezut în mai bine și l-au găsit prea târziu
dar nu ai înțelege, am studiat mandarina și ți-aș spune Wo ai ni!
iar pentru tine ar suna ca și cum m-aș văita de fericire

de mâine am să cred că operația de fapt a reușit și e bine
dincolo de trupul tău care e devenit rece în brațele mele nimic nu doare
acum înțeleg de ce "the invention of love" este o poveste tristă, nu am vizionat-o niciodată până la capăt
cineva a oprit lumina iar eu aprind un foc și învăț cum să iubesc o femeie cu ochii aproape negri
o femeie care știe cum să decupeze căldura iernii
și să mi-o strecoare pe sub ziduri

de mâine nu vor mai fi oameni ieftini de vândut
pentru că viața nu e restaurant fast-food unde se mănâncă în picioare
unde dorul bate răzleț iar inimile se înzăpezesc în grămezi de bani, de mâine ADN-ul sufletelor noastre nu va mai arăta ca
niște bare prin care privim debusolați

de mâine va deveni de azi
și nu va mai ninge