Adorm în cumințenia unui copil
cu somnul populat cu vise de obiecte necunoscute
ce nu știe să le citească-n semnificația lor,
se bucură ori se supără pentru nimica toată.

Mă întreabă, repetă tot ce aude și învață ușor,
tu îl urmărești cu dragostea topită-n priviri,
ai o teamă sfântă la orice mișcare
de parcă totul ar fi năvalnic și potrivnic
apoi îmi spui să fiu atent cum vorbesc
că totul se înregistrează
în memoria-i avidă.

Mă vrei un model pentru cel mic
să poată să mă depășească,
de-acum voi fi o poezioară frumoasă
care se poate învăța ușor.
Acest început de secol nebun
te bombardează cu vulgarități prin toate mijloacele.
Trebuie să întinzi scutul protector
până la vârsta înțelegerii lui
altfel voi cădea în golul propriei nepăsări
în care cuvântul nu mai contează
și își face loc întunericul orb
în care cresc monștri.