cu trupului tău zahăr îmi îndulcesc fiirea
mâncând pe foi ca neaua cuvântului grăsimea
se-adună-n repezeală de litere oștimea
te desenez pe toată - aceasta-i uneltirea

mai uneltesc cafeaua, mai pune-i niște lapte
de asta-ți este voia și-ți este al tău gust
coboară dintre vise cu-a mele două șoapte
e dimineață, dragă, pornind din zor îngust

paiangul uneltește o clipă veac de corb
să ne simțim ca-n raiuri ori ca în tot olimpul
să aibă vremea ochiul de trecerea-ne orb
canicular sub plapumi ne fie anotimpul

apoi, în altă clipă pierdută-n zarea vieții
țigări aprindem iară să afumăm pereții