De sub ia ce pe măsură mi-am croit,
Simt cum colții ierbii
Prin borangic deja mijesc,
Și în gură gustul pământului proaspăt smîntînit.
Nu mai este de pierdut timp,
Trebuie să ajung la botezul acestui anotimp.

Mă așez obosită pe malul apei,
Ochii mei și-al primăverii
Să îi limpezesc de nori,
Și trupul meu botezat în altarul ei
Să stau și să-l admir,
De-acum un câmp înverzit brodat cu-al iei flori.