Fată morgana,
Cu plete albe si rozacee îmbătrânită,
Surprinzător din țări calde venită
Și cu iarna logodită,
Ai așternut neaua peste oraș.

La colțurile lui, deja apare igrasie
Și gerul îi pătrunde-n oase.
Eu sper însă ca ninsori prea multe să nu vie
Și mistreții sacrificați de Ignat
Să învie.

Tu vi și apoi pleci,
Dar lasă-mi porumbeii
Ascunși sub turlele topite de candele.
Doar pe ei îi am mesageri între anotimpuri,
Între cele calde și cele reci.

Tu vi fată morgana și-apoi pleci.