Ciucurași de promoroacă
Stau pe creaca dezgolită.
O găti iarna să-i treacă
Că-i de viață vitregită.
.
Într-o robă căpătată
De la fratele mai mare,
Vântul hămesit se-ndoapă
Din nămeți stârnind vâltoare.
.
Creanga-și pierde bogăția,
Deh, un strângător o saltă.
Ia din deal, goli câmpia,
Ia și vraja-n alb din baltă.
.
-Mâncător de strălucire!
Îi strigă-n mâhnire corbul.
Hâd și plin de nălucire,
Ori ești...ori o faci pe orbul!
.
Vezi că iarna în migală
Plămădi nămeți o claie,
Și-i depuse-n rânduială;
Sufletul nu ți se-nmoaie?
.
Șade vântul și respiră
Sacadat de istoveală.
-Uff, acuma nu mă miră
De ce e pustiu afară.
Toată lumea-i supărată
Că le-am pus nămeți în poartă!
.
Și cu mâneci suflecate,
Cu puterile dublate,
Îi luă dintr-o mișcare,
Și îi duse...hăt, în zare!
Doarme vântul sub un mal,
Iarna s-a gătit de bal.