vrei nu vrei ca-n niște sertare se-adună în timp
cunoașteri cum ar fi bunăoară că grâul e bun
pentru pâinea de toate zilele că orzul e bun și
pentru malț ovăzul te face să nechezi că meiul
a fost lider până pe mări s-a rătăcit Columb că
sămânța de știr măcinată făcută minuscule turtițe
uscate la soare întrece în leac cel mai puternic
antibiotic că pâinea de secară muiată în supa
aubțire de rădăcinoase te ridică din patul slăbiciunii

aparent fără rost te trezești peste vară și toamnă
c-aduni de ce ca să fie poate cine știe-ntr-o zi...

din pungi și punguțe pe masă răstorn grămăjoare
mărimi și culori diferite le privesc gândesc că vine
primăvara și-n fiecare sămânță cotiledonul trezit
așteaptă o nouă exuberantă trăire și eu le voi face făină
dintr-o dată ovalul plin al masei îl văd izbitor
de asemănător cu imaginea secțiunii de creier din
filmul RM-ului-Cerebral făcut sigur masă cerebrală
cu semințe de gând...

măcinăm zilnic câte-o grămăjoară facem o turtă
ne place și bucuroși o-mpărțim prin postare
se zice că integrala e cea ideală în ea
fiecare-și regăsește preferința de gust așa o fi oare

pun câte o linguriță din toate pornesc râșnița
doamne-ajută