femei am numai una, cu trup furat din lotuși
e-aproape-n zori de ziuă, iubito, te trezește
Minciuna, fără tine, un Adevăr păzește
deși îmi duc penița prin adevăruri totuși

fierbinte a mea rugă duc Domnului ca mită
să-mi ierte zvonul lirei, acela pătimaș
în noi când vine moartea finalul să-l omită
căci omului sunt fiul și-n coasă sunt urmaș

bolborosind, cafeaua se zbate în ibric
răstoarnă-te din perne în întuneric încă
ai ochi de întrebare și nu știu ce să-ți zic
alunecat în tine, miroși a iarnă-adâncă

prin sufletului casă eu zbor, pribeag cu duhul,
odăii dinafară-i hălăduiesc văzduhul