te gust,
pe limbă ai acritură de scriitură și de viață
în basmul tău grotesc e-a mia una dimineață
un dumnezeu pe bust,
cioplitul chip,
și fără de-ncetare
cum curge firul de nisip

de duci spre cercetare
unde-i crezul
când de neghină tot alegi orezul
îți spui,
c-o palmă de pământ
tot mă aleg și-n crezământ

pământe,
în suflet porți raificări
ființa ta nu doar pământ e

la fumul palid ce se-nalță din țigări
observ micimea mea, pe toată,
micimea mea-i îndoliată
de-un dumnezeu sărac
când dusă de-al tău crac
mă părăsești în goană

te-am pus și la icoană
să-ți fie calea drum spre înapoi
să simți cafeaua cum îți e la pat
apoi
din ceașca cea cu îngeri
să mai vorbim și noi
de bucurii, de plângeri