Timpul fuge prin gânduri de când te iubesc,
pielea înflorește la fiecare adiere de vânt,
oasele devin luminoase ca un felinar de noapte
în care găsesc dorințe neîmplinite.

Trupul arde în flăcări izgonite din iad.

Așteptările nasc sentimente ciudate,
prin trup îmi trec pelerini fără țintă
cu ziua atârnată de frânghiile cerului.

Clipele vin și pleacă neobservate!

Pe seară apar fluturi de noapte cu aripi nedeslușite
de nici nu știu pe cine-l paște zădărnicia.

În suflet port aceleași păsări cântătoare
cu triluri în dimineți de smarald
în care iubita trage aer curat în piept
și-și spală fața cu apa neîncepută a zilei.

Soarele o privește cu ochiul de sare,
raze fericite se plimbă prin păru’-i bălai
ce-o fac mai frumoasă.

Pe față-i se așază fluturi jucăuși
cu aripi smălțuite-n polen fosforescent
mai sclipitoare decât ploapele.