îmi bag în denea-ul vorbei verbul
să-l perie, așa, ca nou să-l scoată
să-l sperie de-a vremii treceri roată
și-n pântece să îi înfigă-acerbul

din mine coasta o lutesc pe toată
îți dau un mărțișor ce-n mine fierbu-l
tu, coarne de rivalizez cu cerbul,
stă scris cu unghia nevinovată

iar în ureche te lovesc c-o șoaptă
ce din lăuntrul meu o excavez
de-n zi-n amiaza mare te înnoaptă

un ghiocel în mine înfiez
de nea-n corolă, cu verdeața coaptă,
omătul vorbei mi-l lichefiez