Oare, cum ne-am îndepărtat de iubire?!
cum să fim iubiți,
dacă noi nu emitem iubirea?!
Oare, cum să ne numim fericiți?...

iubirea e un câmp al conștiinței
e însuși farmecul vieții,
nici o altă formă de hrană
nu poate compensa absența iubirii.
”cu ea, poți muta munții ! »

Mereu ai senzația,
că te risipești în tine...
-deschizi ochii...
în jurul tău, vezi puzderie de lume
te vor vizita unii,
alții te vor suna,
te vor întreba,
vor dori să-ți vorbească,
or să te viziteze.
degeaba, parcă nici nu-i vezi,
prelungindu-ți astfel, suferința.

vei continua să crezi
că ești singur, părăsit
că viața ta e goală
și nu ai alături pe altcineva,
să te alinte cu un cuvânt... !

Întoarce-te de pe calea egoistă
reconectează-te cu Viața,
lasă iubirea ta să curgă mereu
în viața mea, în a ei, în a lui...
în viața ta...

nu ai altă cale
decât...creând condițiile de reconectare
cu sinele tău,
servind existența...
generezi evoluția
și vei vedea,
că nu ți-ai pierdut esența!