De judec cu stângăcie, vai, doresc a-mi cere scuze!
Însă-s tare dezgustată de sistem ce-mi stă prin muze,
Și mă-ndeamnă cu mâhnire, revoltă, încrâncenare,
Să îmi vărs amărăciunea. Cât aș scrie-n “card îi doare”!

Sănătatea cere șpagă, moartea, programare, iată!
Dacă nu-ți permiți privatul ești la stat planificată
Când vor învia străbunii...să se mire-n cor cu toții;
Aștepți în dureri cumplite pân’ te iau din milă, morții.

“Nu sunt fonduri, (vin ecouri) pentr-un tomograf și basta!”
Neuronii se răscoală: “Sunt la voi, în șpăgi, de asta!”
Cum să fie când de-o vreme, DNA-ul arestează
Hoarde de corupători? Mișei care boli, mimează...

Nu ador cifra, doar rima, dar cu socoteala-mi șchioapă,
Din belșugul “doamnei Mită”, sărmanul avea și apă,
Și curent, pâine pe masă, dinții, “bani de zile negre”,
Aparatură-n spitale, doctorițele integre…

Unde-s fondurile țării ce-mi ia taxe din simbrie?
La corupții de elită, în conturi, “spălați”...se știe!
Cu gândirea hrăpăreață, logica cred că le sună:
“Bolnavii șadă cu morții...viii, sănătatea, strună!”