în anul 45 al mamei

bunavestire nu avea cum să fie bună
un bărbat stătea să plece un altul să vină
iar ea aștepta cu prostia specifică femeii apocalipsa

de aceea rătăcirea mea prin lume e o blasfemie
fratele meu i-a otrăvit sufletul
sora mea i-a otrăvit trupul
amândoi au vândut-o pustiului

era mărțișor când am văzut-o ultima dată
nu i-am dus nici aur nici tămâie nici smirnă
ci un ghiocel rupt printre uluci
abia după ce mi-a șoptit: iartă-mă a murit

nesinceritatea e specifică viului