în dimineți devreme mă micșorez în sine
și iar în mine moartea era din slăvi venindă
mă imitam adesea în sfera din oglindă
dar până când la urmă să-ți car poveri, asine

mă micșorez în mine căci timpul nu te iartă
în zori de zi ți-e pielea un soi de catifea
și întocmesc în pripă a trupului tău hartă
ți-am pus un lapte proaspăt în ceașca de cafea

tu te răstorni din perne cu trupul lenevos
în sfera retrăirii aprind o lumânare
te-aștept cu nerăbdare cu mațele pe dos
paiangul țese clipa ce-o vrei în amânare

și poezii în tine, în liniștea heraldă
hârtia mea oleacă dumnezeirea-mi scaldă