dimineață cu nori
îmi bat în geam uguind guguștiucii
oare cum se vede carul mare-n america
îmi trece prin gând și dacă undeva pe-o planetă
din marele fiind al lumii există un alter ego
ce trimite gândul spre mine
cum fac acuma și eu cu dorință
de-a trece uite-așa printr-o fantă
închipuită interspațială venind
unul spre altul zâmbind dându-ne mâna
aș vedea atunci timpul din noi
în mai tânăr sau mai bătrân
mirați amândoi sigur vom spune în
acelaș timp cu aceeași mimică
așa ceva e absurd nu se poate
de fapt între noi e-o oglindă
dar dacă totuși...

azi vă ofer orez guguștiucilor