Mi-ar place
să palpez infinitul
să-i cunosc structura sa
să-l cuprind și să-l modelez
în formele unui finit aleatoriu
să-l pun
într-o matrice existențială
cu elemente
definind nesfârșitul și nemărginirea
să-i dau
forme de spirale
să-l introduc în continuitatea
spațio-temporală
iar efectele lui
să creeze un panaceu
care să-mi vindece
suferința care merge pe catalige
pentru a părea mai mare și mai înspăimântătoare

Mi-ar place
să micșorez infinitul
ca să încapă în iriși
cu infinitul în privire
pot sesiza
mișcarea infinită a atomilor.

***

Între ecou și culoare
se desfășoară
o poveste
în care personajele
sunt doi călători
unul orb
intuind însă profunzimile muzicii
vede în loc de întuneric
lumina
setată pe o intensitate enormă
percepe oamenii și lucrurile
în funcție de luminiscențe
cei răi
au striații de negru
cei buni
doar lumină pură
cel de-al doilea călător
e surd
în loc de sunete percepe
imagini și emoții
dansând în jurul unui foc
la care se încălzește sinele.