te-am căutat prin muzee
biserici
stadioane
gări
am strigat după tine apoi am urlat numele pictorilor
poeților
nuveliștilor
criticilor
și-a venit la mine unul gol și mort de foame
zdrențuit
pletos
jegos
mi-a zis cu o mână-n buzunar și alta arătând periculos spre mine:
- de ce mă strigi, bă? de ce mă urli, bă? de ce mă trezești în porcăria ta de lume, bă?
avea tricoul tău de marinar
o cutie de carton jumate ruptă
o trăgea de el cu o funie veche
în cutie am zărit:
țigări pe jumătate fumate
trabucuri
usturoi
ceva parcă de Dali
și-o chitară ruptă-n două
păi nu eram în liniștea aia spartă
de toate pe care mi le-ai scris?
cum am să-ți spun acum de ce te
strig
urlu
trezesc
în porcăria mea de lume?


P.S. Este un răspuns dat poeziei ”Tango Barcelona” scrisă de Valery Oișteanu (cu acordul autorului).

Tango Barcelona

Liniștea spartă
De panorama muzicii Barcelonei
trenuri rapide și iahturi și avioane
prin toate deodată se scurge creerul Minotaurului
automobile pline de călători frângând lumina
baruri tenebroase pline de bărbați tenebroși
Sunetul chitarelor argentiniene
celule singuratice în Bar-celulona
Cine sunt eu acum?
Dali, Lorca, Gala?
Tango cu mustața lungă și întoarsă-n sus
pe un tricou de marinar
Picasso în Bercelona
Incremenit pe Ramblas pentru 1000 de pesete
Arătând ca Dracula,
Columb sau legionar roman
cântând din nai
Barcelona pe acoperiș cu Roberto Llimos
Tango Bar-ce-lona: un pas, doi, înainte, înapoi
Tangoul lui Che Guevara la un automat cu vânzare nocturnă
de prezervative, țigări
Bar-ce-lonian? Barce-lunatic singuratic?

Autor: Valery Oisteanu