șoptesc în mine gânduri tăinuite
în colț paiangul clipa o tot coase
mă simt în mine dezvelit de oase
iar pașii tăi sunt umbre bănuite

adânc în tine Cerurile-s joase
divinitățile-ți sunt năruite
în ale mele palme vătuite
adormi, fiind ferită de vântoase

e-aproape dimineață în mistere
și în grădina nopții mor subit
cu viața dănțuindu-mi în viscere

trezește-te, să simt că sunt iubit
căci în această veșnică tăcere
în lipsă de iubire am albit