mă întorc la poezie cu un trandafir între dinți
iar călăul se așează în patul meu
își freacă sugestiv organul genital
și-și așteaptă stăpânul

dacă nu eram în război aș fi scris despre el
dacă nu erai tu aș fi scris despre șerpi
dacă nu mi-ar fi trecut sângele ăsta prin vene aș fi scris despre disperare
dacă nu ar fi existat clișeul aș fi inventat unul

te întreb acum cât încă mai sunt în viață și am două ouă
iar tu plângi cu lacrimile mele în timp ce ai orgasm cu buzele mele
mai știi de câte ori m-am trezit asudat lângă tine

dacă nu m-ai fi părăsit animalul ar fi fost încă viu și în patru labe
dacă nu ar fi trăit maia morgenstern aș fi jucat eu rolul lui iisus hristos
dacă nu aș fi avut pentru ce să trăiesc aș fi locuit o stea care moare
dacă nu am odihnă e numai fiindcă cel pustiit își așează preșul la picioarele tale
și abia apoi trece pragul

umblu pe vârfuri
mă întorc la poezie cu o paletă de bătut covoare
ascunsă într-o pungă de cadouri
dar nici poezia nu mă primește
n-are chef de nimeni mai ales de nume