aseară te-am visat la nouă
mi s-a părut că tu plecată, dar nu
pe canapea tot adormită (străluceai)

te-am prins de umăr, umărul în două
părea strivit de ceruri violete
te înveliseși înadins cu sete (și zâmbeai)

iar trupul tău cu buzele-amândouă
spre țesătură parcă înadins
trăgea adânc, dar tu (te-ncruntai)

te scuturai din mine-n val de rouă
și te-ascundeai în goluri, hăituită
tu nu mă săruta (și te smulgeai)

*

dar înspre zi cu adieri de toamnă
tu ai venit călcând atent pe umbre
iar răsuflarea ta ardea

abia la urmă ți-ai desprins argintul
și te-ai spălat în apa de la râu
și m-ai privit

lent
ca pe-un vis