Miroase a liliac tot
văzduhul dansează îmbătat
dorm păsările pe crucea
de piatră a lui Nichita
scapă din cer stele
pe balansoarul tău ca răchita
împletită se leagănă luna
și noaptea ca un ciudat
prăvălește un somn mai greu
ca moartea peste întregul sat
nu e decît o ploaie de mai
doar lacrimi
vîntul nu aduce nici un răspuns
și nici măcar nu putem chema îngerii
să-și scoată aripile
de unde le-au ascuns
ca să șteargă cu ele tăriile
puse la uscat
cu miile