am alergat după viitor până l-am prins
i-am pus lanțul de la bicicletă
alături de nucul bătrân sub care scriai subtilități dantelate
cu o vălurire trecută de parfumul trandafirilor roșii
furați de la doamna da Vinci
mi-am alungit pânda în baston
până au înflorit crinii
am frământat puțin la Bergson
dar nu m-am prins de idee
era prea târziu să plâng precum o femeie romantică

câinele m-a mușcat și nu a fugit
stă ca un lepros cu un clopot la gât
mă pândește interesat și cu ură
mușcând din mâna asta care-ți scrie acum
până la sânge
nu te bizui pe vreun acces de adevăr din partea privitorilor
ei seamănă cu leprosul meu câine
mușcă pe la spate
așteptând cultura să le ridice statui libertine