aminte-ți aduci de mărul ce l-am pus în grădină
abia ne luaserăm eram tineri nebuni și frumoși
acadea era viața și noi pofticioși
eu ăsta sunt și ți-am arătat portaltoiul
iar altoiul ești tu și-am mai zis
mă bag cu picioarele-n mocirlă de bălegare și lut
să mă prind cât mai mult ca universul clipa
căsnicia și viață să ne fie grădina
(în glumă) modest cum mă vezi ți-oi admira cracii
tăi răsfirați plini de flori și-oi tânji mereu
după merele tale (aici mi-ai dat ghiont și am râs)
cu araci am poziționat ramurile să crească pahar
habar nu aveam ce va fi

el a rămas
pe noi ne-au furat clipa viața depărtările
în ascuns îl mai altoiam în pană sau ochi că pofticios
îmi plăceau merele dulci timpurii ca toate merele
până la cele verzi târzii pentru iarnă
era de-așteptat până la urmă te-ai prins puteai
să mă faci albie de porci că-s curvar nesimțit mincinos
ca orice bărbat dar tu doamnă de doamnă nu ci cu reproș
mi-ai zis doar atât
nu-ți erau de ajuns merele mele
măi... miciurine

pe-acolo unde ești poate plouă aici e prăpăd
crăpat e pământul și măru-i bucșit de păduchi
acarieni și omizi...
am cumpărat otravă și-azot poate poate...
dar se vede de-o poștă că e ca noi fără rod...