în creștetul pleșuv al nopții calde
se-ntâmplă visu-n moile lor paturi
iar de trezie tu nu te mai saturi
în întuneric gându-ți să se scalde.
odaia te încape-n patru laturi,
doar pe fereastră depărtarea arde
cu zarea ei cu locuiri retarde,
în colț paiangul clipei îi dă sfaturi.
din pânza lui țâșnește vag secunda
memento vremii când te-am cunoscut;
treceai în zbor cum trece-n mare unda
și fecioria ți-o purtai drept scut
nici Moartea nu-ndrăznea veniri, imunda
dar spre final azi zorii îmi ascut.