așezământ de litere pierdute
în toiul dimineții ne alină,
în doi urlăm în noapte lună plină,
hai vino-ncoace dar încolo du-te

la subțiori cu roua prin grădină
încalț această mană-n grabă, iute
se-apropie veciile cerute
și pielea mi se face de găină

și doar în doi ne locuim lumirea
din venele lui Crist cu proaspăt vin,
ne fie lesnicioasă-n Cer suirea

acolo însă Omul redevin
Femeia-n Măr de i-a trezit uimirea,
Hristos ne mântuiește iar în chin