iubito, -ndrept spre tine erezia
și-aducerea aminte tot spre tine
cum îmi ședeai lascivă pe retine
și cum țâșnea din tine poezia

eu am plecat și să rămâi cu bine
nu mă-nsoți, în tine dând trezia
când viața e precum anestezia
din vârful cel de ace de albine

sunt trăitor - plictis mi-e de trăire
ca de-o mâncare des ingurgitată,
tu nu ai rost prin fada mea grăire

eu sunt un lac - tu mare agitată
și în vieții multor înrăire
cu ruga-n pietre-arunc în Tine, Tată