și înnoptate minți ne joacă soarta
pe Râu în sus în tocmai de amonte
și cătrănirea noastră-n orizont e
că Petru nu-i să ne deschidă Poarta.
un om pe cursul vieții sale tont e
de amfora clepsidrei ține toarta,
e megieș adeseori cu arta
fiind pe țeava nemuririi glonte.

și m-au lăsat în pacea mea Părinții
de-am căpătat apucături de bard;
nu-s singur, dar îmi clănțănesc toți dinții
dar în pocalul zeilor de ard
nu-s pus într-un același loc cu sfinții
căci din bătrâni de înger sunt bastard