mereu îmi spuneai că bărbații nu plâng
nu ți-am văzut o lacrimă pe obraz
tată
le adunai scrâșnind în privirea aia
cu care ai adunat toate drumurile
și rănile rusiei în picioare
să execuți ordinul mareșalului
orfan de noroc și de soartă
luai ulciorul durerii și traista -
un petic din ranița cu care plecaseși
să readuci romania mare acasă -
în care n-aveai decât mămăligă și-o ceapă
îți puneai sapa pe umăr
spuneai că-i moștenire de la strămoși
și porneai să te bați în războiul vieții
pentru încă o zi
și te băteai tată te băteai
până se făcea cămașa pe tine o apă
dar tu trudeai însetat nici n-o gustai
știai că e sărată ca sângele
camarazilor de pe frontul de est
cu ea îmi plăteai caietele și internatul
ai irigat cu tine pământul
tată
că de-atâta trudă am secat și eu
nu am decât lacrimi de ceară