Toamna se scutură-n trupul tău cu rod,
dorințele împlinite freamătă pe un pat de frunze uscate,
ploile se pornesc dinspre păduri,
norii alunecă obosiți între deal și vale.
Păsările se strâng la sfat gata de drum
ținuturile calde din sud le așteaptă,
vântul se plimbă prin miriști
lăsate de noapte la marginea cerului.

Tu te ascunzi în mine ca o nălucă
cu gândurile mângâiate de bucurie,
părul întunecat de tăcere și așteptare
miroase a ceva nedeslușit
și ochii căprui-
rubine ale dimineții.
Nu te superi pe nimeni,
stai în cerdac și asculți cum plouă monoton,
se desfășoară uniform picurile a somn
streașinile sparg tăcerea pământului,
apoi vine un val de mângâiere și se-așază lângă tine
ca umbra unui făt-frumos.

Cînd valul se pierde și urmele-s șterse
pașii tăi ating ușor sunetul
și umbra nevăzută e-n mine de pază
o toamnă-n trupul tău cu rod.