pe unde intră virușii visului oare
de bolești pân' la peniță și hârtie...

Poezia e preotul
ce-ți exorcizează neuronii realului
puși
Acolo de o boală a indiferenței
de care-s mulți răpuși

fugeam din calea realității
în calitate de mercenar măcar al pixului
și al unui șervețel alb
să-i smolesc în cuvânt omătul

când
devenea murdar ca naiba de literă
îl băgam în sân să se topească
de canicula inimii,
aceea ce psalmodiază clipele rămânerii în viață

poate Dincolo e doar o pajiște cu lăcrămioare
și lacrimile invers
într-o inversă inerție chiar și a Păcatului
ce se micșorează în loc să crească

poate oamenii sunt doar niște bizoni
la o vânătoare îngerească
sulițele lasă răni de argint
în făpturile sufletelor noastre
Amintirea e o minge jucată
de copiii îngerilor la Judecată