Când se oprește din visat, bătrâna mătură camera
uitându-le numele celor apropiați.
Apropiații încarcă holurile mușcând din pulpele de animal însângerate,
iar sunetele de carne zdrobită spală întunericul cu un var negru, făinos.

Bătrâna adoarme întotdeauna un copil
și le cere apropiaților să o mai aducă în curte,
dar întunericul devine sângeriu,
pulpele se albesc în gurile hămesite,
iar gurile tac și admiră păcatul:
cineva plânge,
cineva trântește portiera,
numai copilului care doarme îi clănțăne mandibula
și muscă cu sete din gheață ca dintr-o marmură.
Aceasta se umple de sângele negru,
în timp ce apropiații capătă câte un nume-
Blondu, Miki, Floreana, Dingo,
în cuștile voastre!-

Bătrâna începe un vis palid.
Sângele are o formă de copil care doarme și,
când și când,
devine gros ca un întuneric.