în Rai cu furtișagul de Mere proaspăt coapte,
dar năpârlesc de Șarpe și îl poftesc afară
îl duc până-n Gheenă c-un demon de fanfară
era Acolo râset în veșnica lor noapte.
paiangul țese-o clipă ce-o-mpinge pe cealaltă,
privește din oglindă la mine celălalt
și furișat ți-e pasul rănit de a mea daltă,
l-a biruit acuma o cruce de asfalt.
pe buza ta-n odaie divinul tău îl sorb,
în vorbe de izbândă cafeaua ne răstoarnă
ne trece-n pripă clipa ca veacuri unui corb,
hârtia nu e albă și a ieșit din iarnă.
pe vrej de vorbe-ntruna un ghiocel se-arată
dar viața mea în urmă a fost doar o erată