Să vii neîncetat, venusiano
Chilia mea în mine să te-adoarmă
Plivind din rădăcini veninul, armă
A neputinței grele, în piano.

Moldovenește, graiul mi se darmă
Puțin din al tău suflet îmi ești, rano
Și-mi ești durere-n inimă, tirano...
Te găzduiește-n vis a mea cazarmă.

Pe amândoi ne încăpea odaia,
Aceea la mansardă situată,
Purtând furtună a venit și ploaia.

Tu ești în nemurire diluată,
Eram un miel și blândă fu și oaia;
Pastila de tăcere nu-i luată.