Un poet poate primi o privire efemeră
Ori sărutul fugitiv în amurg pe trotuar;
Chinuit de fantezii pe o uliță stingheră
Să ofteze către boltă până stelele apar.

Gârbovit apoi de rime în nocturna feerie
Înspre casa lui va duce paroxistice trăiri
Și eliberând pe foaie a lirismului magie
Va clădi firavul rai din confuze amintiri.

Iar această amăgire din cuvinte ușurele
O va dedica cu drag unei june oarecare
Ori unei fidele fane ce iubind la ore rele
A rămas neconsolată ca o ofilită floare.

Când moartea îl va lovi cu aripa glacială
Va emite reverii dintre ai iadului tăciuni
Și sub luna ce-o luci ca o vrajitoare pală
Alți poeti vor înnoi scrisele deșertăciuni.