te știam doar un crăcănat al pământului
urât și temător cât e ziulica de mare
cu firul de pir te scoteam din ascunziș
fiind numai bun de pus în cârlig
momeală irezistibilă pentru clean
și ce de-ți făceai arcuș din picioare

între greieri numai că tu ești poet
și-n noaptea cu temperaturi tropicale
amețit de iubire ai simțit că poți ajunge la lună
și ai zburat ea s-a ascuns după nor
iar becul aprins din balcon te-a amăgit că e luna

e a treia noapte când îmi repeți ceva insistent
nu te-nțeleg dar a început să-mi placă de tine
eu și tu cu patru etaje mai aproape de dumnezeu
în legea noastră ne țârâim gândurile
și noaptea ca cerul și lumea e surdă

măi mititelule urât și simpatic ce ești
de mine ai reușit să-ți salvezi semenii
la pescuit voi merge de-acum
cu vermuști mămăligă și râme...

cât aș vrea să-i salvez și eu pe ai mei
de-atâtea belele cât sunt pe lume
dar pentru dumnezeul meu nu suntem momeală ci pești...