vară fierbinte
Þes greieri poeme în plasa de-argint și mătase
Se leagănă tandri ciupind din corola lunară
Le sună-n urechi liliacul și triluri uitate,
Nici mierla nu cântă-n dilema de-i vară sau toamnă.
Ca mierea fierbinte căldura-n pământ se așază,
Sobolii-n adânc își coboară provizii de iarnă,
Timizi, trandafirii deschid câte-un ochi de roșeață,
Salcâmii pe-alocuri dau galbene tonuri iar nucii
Îmbie cu fructul sângepii cu focul în blană.
Ies popii burtoși în odăjdii cu-argin și cu aur
Să ceară-ndurare și ploaie cu cânt și metanii,
Prostimea-n genunchi vede-n drum limuzine de poză,
La marginea obștii răsar paparude din bozii
Iar Domnul le-ascultă cu geana-ncruntată la preoți.
Poetul în noapte își cheamă eterna iubită
Torcând amintiri despre ea, niciodată trăite,
Aleasa pe țărmul de ceară în miere se scaldă
Și zvârle cu melci urmărind cercuri mari cum se-aleargă...
Sfârșitul e-n toate și nu se grăbește, adastă
Să nască un luni zi de-ntâi și-o sămânță de ploaie
Aruncă în lume, aldină de noi începuturi.