În văzul meu mă-mpiedic de ferestre,
Sunt puse-acolo să-mplinească ceasul
Prin ziduri Doamne-aud de-ți geme Glasul
Când luminezi odăile terestre.

Îmi întocmesc în Graiul Tău și pasul,
Te desenez în viziuni rupestre
Trecând cu Raiul Tău Gheenei peste;
Eu fac ades în tihna Ta popasul...

Apocaliptic mă-nconjoară nervul
De-aud preaplinul lumii de cuvinte
Dar nerăzbit spre Dumnezeu e vervul.

Pustiu e-n Tine Doamne-n cele sfinte
Și prea puțin îmi stă în Tine verbul,
Ca-ntr-o neclară-aducere aminte.