sub lună încalț argintul pășind niște drumuri eterne
nu în nuntă definitivă ci doar
un voiaj în clătinarea munților din hârtie
munți clădiți cu piatră de râu de secundă
clipa e o altă aducere aminte a primordialului
alături de frică zidind munți de curaj

limitele dintre a fi și nefiire sunt subțiri
de aceea poți oricând să treci granița să mori
apoi să te întorci la viața ta de celuloză
cu o juma de kil(l) de cerneală în sânge
penița e o unghie lăsată să crească
arborescet,
în pletele tale îmi găsesc sfârșitul
secundei