cu zgaibele de jos vreau să scriu un poem monstruos
șoaptele în tine să le zic fizic
enumerarea metaforei nu e aici ci sub bici
de ploaie de ochi
din apa ochilor tăi cad în numismatice văi
însă anume nu pot șopti al tău nume

ciudat,
ca pe un dat culoarea pielii tale am fardat în alb de hârtie
penița ce umblă pe-acolo inițiaticul nu-l
știe în soare nul
de povești și petrecerea că ești

orânduiesc în crime de cuvânt ale mele rime,
cu osul în pământ,
răsad viitorimii,
paiangul enumeră-n clipe ale tale aripe
pe când zbori spre un infinit terestru
și lași în urmă-n mine restu

arestu
domiciliat în propria ticvă e o relicvă
a unor mai bune vremuri;
tremuri
de simțirea-n mine cutremuri