Atâta liniște-i la mine-n casă,
Din câte știu, cum n-a mai fost nicicând,
De-aud cum toamna peste văi se lasă
Și linxul, în culcuș, cum șade blând.

Atâta liniște-i la mine-n casă
De stau , așa, și-aud din când în când
Furnicile cum umblă pe terasă
Și șoarecii-n perete fluierând.

Atâta liniște-i la mine-n casă
De-aud și iarba pe pășuni , crescând,
Și Îngerii culcați, prin iarba deasă,
Cu sufletul în palmă, suspinând.

Atâta liniște-i la mine-n casă
De-aud și bolta cerului căzând
Cu zece mii de stele, în angoasă,
Ca ploaia trecătoare, luminând.

Atâta liniște-i la mine-n casă
De poți dormi la mine orișicând....