la pas de toamnă intru în impas
demiurgia interogației împarățește mistere,
scoate cuvântul de acolo că-l vor ucide
interogații vide,
pe-un răspuns și Pasărea se va vinde

lasă mai bine să fie bine și taină,
să ardem la focul duios al întrebării
nimicurile să se facă mari,
mari, mari,
oricum port o tinichea în șalvari
și n-am potență de răspuns

cu tine, dragă, sufletul mi-am uns
spune-mi că nu degeaba a fost graba
rostuirii de oseminte-n așezăminte

se vede treaba
ești buricul pământului,
rostești pe înțelesul nimănui,
o rara avis
din vis