sub visului cupolă îmi zbate umbra-n vene
de negăsit e Raiul, chiar și acel de-o clipă
gonesc în gând spre tine cu demonii de pripă
bând sânge-al Tău, Hristoase, în beznă de taverne

iubito, regăsirea-i pe căi de nelumire
tu ești în somn, departe, la margine de pat
veni-va dimineața, ne-om spune pe numire,
prin insomnie-n cramă din noapte-am evadat

în zori de zi, cafeaua ne va găsi-n pustiu
de vorbe împreună, mahmur iar tu-nflorindă
te voi picta-n beție în straiul poeziu
dar nu destul de lesne cum te-ai privi-n oglindă

când soarele va spune un Nu la toate bezne
înmărunchiat spre tine sărut a tale glezne