Cum ar fi să vezi zi de zi
Albastrul aproape rotund,
De undeva, de sus plonjînd
Peste luciul mării, de care
Doar creștetele valurilor se mai țin.
Și tu singur rămas
Pe nisipul mai flămînd decît tine,
Cu ochii demult țintuiți în soare,
Așteptând la nesfârsit,
De undeva din zare
Să se mai întoarcă
Păsările timp.