în singurătatea nopții îți mănânc umbra
proiectată pe Cer din departe
tai Pasărea - friptane de Duh
în rostul propriei mele îndumnezeiri
am spart toate oglinzile din casă
să nu mă recunosc om,
vin iele în decojirea mea de piele

năpârlesc ca un Șarpe pe unde apuc,
mă doare în papuc,
ăla de mi l-ai dat cu brio în șoapta de Adio

nu eram acasă,
eram plecat într-un mine etern,
șoapta ta ai lăsat-o pe masă
am chemat toți boierii sinelui la sfat,
lăcrimau când au aflat
și fluturau în eter din batistă

scăpare mai există,
sunt unul dumnezeu al minelui
autosuficiența atrage întotdeauna

o altă femeie mă vizionează pe cord,
ghețarii ei se vor topi la Nord