Din vise, ți-am făcut portretul...

Din vise, ți-am făcut portretul...
Secerând gânduri sub stele și lună,
Esența lor magică în buchete se adună,
Înflorind miraculos în destine.

Din vise, ți-am făcut portretul...
Portret cu migală plămădit...
În paradisul meu sfânt primit,
Trandafir înflorit, sub privirile cerului,
Plin de sfioasă iubire.
Trăsura destinului la poarta dorințelor mele
A oprit, fără temeri...
Și frâu a pus atâtor neîncrederi,
Răscoapte de viață, în treceri pasagere.

Din vise, ți-am făcut portretul...
Și te-am asemănat cu nucul falnic,
Esență fină de dărnicie și frumos înrobit,
În armonia timpului prielnic de neînlocuit,
Ce caută înaltul cu ochii spiritului viu,
Ca Floarea de Lotus spre infinitul trainic.

Din vise, ți-am făcut portretul...
Și telepatic iubite spre mine ai venit,
Buclele timpului chipul frumos ți-a împodobit,
Ca Roba primăverii în armonii senine.
Făt – Frumosul zărilor albastre,
Chipul tău dulce sălbatic m-a cucerit,
Dar vara vieților noastre firave
Timpul grăbit o împinge din spate.

Din vise, ți-am făcut portretul...
Căci, din vise realitatea învie,
Duetul sorții noastre se vrea purtat,
Precum rucsacii alpiniștilor, în spinare,
Iar crucea lor, mai grea sau ușoară,
E cât a noastră vie mulțumire, recunoștință,
Sau zadarnică căutare.

23-08-2015