se zvârcolește vântul șarpe ce așteaptă asfințitul
Preschimbă-te în clipe! zice Nichita către mine
simt gustul de tămâioasă al toamnelor
curgerea timpului Dunărea care îmi scade în piept

aș rodi la fereastra lumii
vie mustind sihastru
dacă stăncuțele nu mi-ar fura inima
uitată pe glie
aerul miroase a nuci verzi
este atât de amară viața trăită pe silabe!
când pleacă berzele când mor cocorii
sufletul meu se întinde în lan

spune-mi
când voi ațipi în lanul de grâu
vei mai secera luna să fiu o clipă cer?