Tu șatenă, eu chip palid, căutăm o terță nuanță
Ca să colorăm mai viu un final trist de vacanță;
Certurile din moteluri le-am abandonat în tren
Salutând plecarea verii cu romanticul referen.

Pe cărări lungi în amurguri luna iar ne va găsi
Așteptând căderea brumei ce frunzișul va rări
Și atunci din lumea ei, blondă, calmă, glacială
Va spiona fără opreliști sărutarea autumnală.

Peste a noastră îmbrățișare raze pale va trimite
Iar profanul freamăt liric în eter îl va transmite
Către astre ce-or decide metempsihotic destin:
Tu să fii vis de Luceafăr eu doar un alt Cătălin.

După ore lungi de amor fiind doar oale și ulcele
Trupul meu va fi iar lut și tu vei zbura spre stele;
Mii de ani pulsând pe cer ca o Ea ce mă regretă
Vei glisa prin întuneric ca un plânset de cometă.