Neobișnuitul și nefirescul
sunt apanajul
filozofilor și poeților
căci vulgul
se mulțumește
să ființeze în firesc
considerând că ceea ce
nu cunoaște
sau perturbă monotonia somnolentă
este inutil

Anomalia, dizgrațiosul și dezgustătorul
dacă sunt scăpate
din chingile rațiunii și ale frumosului
umplu viața cu dejecții
care și-așa are uneori
miros de vomă
însă nu tot timpul
uneori își țese
figurile geometrice
peste o realitate
care face eforturi disperate
de a omogeniza
fragmentele eterogene ale existenței

Când ingerez lumină în exces
ceea ce nu s-a filtrat îl elimin prin privire.

***

Asimptota perfecțiunii
leagă materia de spirit
taie corpul
în punctul finitudinii
crestează devenirea
cu un spot laser
iar principiile evoluției
cu efecte transfiguratoare
străbat ca o cometă
spațiile ființiale
refuzând
să facem coadă
la fatalitate
pe care o diluează
destinul
prin pelerinajele mistice
în caleidoscopul unui timp
în care converg
toate luminile
scurtcircuitând
dimensiunile inutilității

Punctul de intersecție dintre asimptota perfecțiunii și parabola imperfecțiunii
este omul.