ca un tren personal de gânduri merg căutând justificare căci sunt valori adânci în fiecare stație
călătorii sunt picături de lumini când trec prin vreun tunel
iar gândurile lor de bine din întunecimea pietrei pot umple goluri
și trenul meu mai trage un chiot când ajunge în stații oprind din meditații
dar viitorul peron îi dă noi senzații
șinele palpitând îl încalță cu bocancii conștiinței ele ajutând să mențină calea dreaptă
trenului i se pare că tot ce e valoros e în depărtare
și asta îl face să bucleze cu roțile rotunde mirările prelungi ale locomotivei pe calea dintre stații